De foarte mulți ani nu am mai avut parte de o vreme atât de frumoasă și caldă pe data de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Anul acesta, Dumnezeu a trimis soare Armatei Române și celor veniți, cu mic, cu mare, să asiste la parada militară. Atmosfera acestei zile s-a perpetuat până spre seară, încălzind sufletele celor care au ales să vină la Ateneul Român, pentru a audia un concert de muzică barocă, eveniment extraordinar, rar întâlnit pe scena muzicală românească. Protagoiștii au fost Camerata Regală, dirijorul Jin Wang și contratenorul Cezar Florin Ouatu.
Încă de pe vremea când era student, Radu Chișu (violonist excelent, actualmente membru al Filarmonicii George Enescu și concert maestru al Cameratei Regale), fiul excepționalului oboist Radu Chișu (o vreme prim-solist al Filarmonicii George Enescu, trecut prematur în neființă, în Elveția, cu câțiva ani în urmă), se străduieşte să ducă mai departe numele tatălui său, printr-o ambițioasă realizare, înfăptuită alături de alți cinci colegi. Este vorba despre înființarea unui ansamblu cameral de elită, care vizează integrarea în rândurile sale a celor mai buni muzicieni tineri, uniți prin același deziderat de promovare a valorilor muzicale autentice, atât interpretative cât și din domeniul creației contemporane. Cu acest proiect plin de elan tineresc s-au prezentat în fața ASR Principele Radu al României care, lesne cucerit de entuziasmul și talentul ieșit din comun al acestor tineri, le-a oferit sprijinul. Sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale s-a desfășurat și concertul din ziua de 1 Decembrie, primul dintr-o serie de cinci concerte care vor avea loc la Ateneul Român pe parcursul stagiunii în curs.
Camerata Regală, înființată în 2009, este astăzi un ansamblu la care aspiră cei mai buni instrumentiști tineri, selectați după o foarte riguroasă examinare. În felul acesta, nivelul interpretativ se menţine permanent la cote foarte înalte. Ansamblul este unul modulant, în sensul că, pe lângă compartimentele stabile de coarde, în funcție de repertoriul abordat, sunt angajați și suflători sau percuționiști, dar fără a depăși numărul real de muzicieni cu care se poate alcătui o adevărată orchestră de cameră. Ascultându-i, îţi dai seama că este vorba de un colectiv unit şi omogen, cu un adevărat cult al sunetului și o preocupare deosebită în alegerea ipostazelor interpretative. Camerata Regală surprinde adesea prin apariţii scenice extrem de originale, cântând frecvent fără dirijor, în picioare, şi cu partidele de instrumente dispuse altfel decât se obişnuieşte.
(Dat fiind faptul că Filarmonica “George Enescu” nu mai are un ansamblu cameral de foarte mulți ani – lucru regretabil -, sugerez ideea ca această formulă plină de suflu tineresc, de talent și virtuozitate, să fie preluată de instituţia noastră, măcar cu statut onorific. Consider că, astfel, imaginea Filarmonicii s-ar îmbogăți considerabil).
Am remarcat-o, la pupitrul I, alături de Radu Chișu, pe Simina Croitoru, fiica renumitului violonist Gabriel Croitoru, o prezență mereu surprinzătoare și foarte apreciată în plan solistic, în stagiunile noastre. Prin prestația lor, amândoi au impus o anumită conduită întregului ansamblu, care a sunat ca o orgă vie. Pe tot parcursul concertului, am observat implicarea muzicală a acestor tineri și respectul față de sugestiile de arcuș ale concert maestrului, creându-se astfel un anume sincron coregrafic ce a făcut ca muzica să aibă un impact cu totul deosebit asupra publicului. Ansamblul cuprinde cordari valoroşi din Filarmonica George Enescu şi din Orchestra Naționala Radio, dar şi proaspăt absolvenți ai Universităţii Naționale de Muzică din București ori chiar studenţi. Cu toții posedă un nivel tehnic foarte ridicat și aspiră la zonele cele mai elevate ale artei interpretative. Acesta este, cred, și motivul pentru care și-au ales drept conducător de orchestră pe unul dintre cei mai buni dirijori, invitat permanent în stagiunile noastre de concert, un dirijor care, de fiecare dată când apare în fața Filarmonicii bucureștene sau a Orchestrei Radio, produce un adevărat eveniment.
Maestrul Jin Wang, de origine chineză, este unul dintre foarte puținii dirijori invitați ai Filarmonicii care primește punctajul maxim din partea orchestranților, fiindu-i apreciate tehnica dirijorală ireproșabilă și știința de carte de-a dreptul remarcabilă. Cu siguranță o va dovedi și în această serie de cinci concerte pe care urmează să le dirijeze, cu programe foarte diferite: de la muzica barocă, la cea clasică, romantică, contemporană sau de divertisment.
Apropo de divertisment, remarcabil a fost Jin Wang în concertul de Anul Nou, alături de Filarmonica George Enescu, anul trecut, cu un program de valsuri impecabil realizate, cum numai vienezii știu să o facă, asumându-și totodată și postura solistică de violonist, acompaniat de orchestră. Așa se explică de ce, de fiecare dată când Jin Wang dirijează, compartimentul coardelor sună altfel decât de obicei. Bun cunoscător al tehnicii violonistice, maestrul ştie să ceară anumite trăsături de arcuș sau modalități de vibrato, ce fac ca ansamblul să capete o sonoritate proprie marilor orchestre. Despre o astfel de sonoritate putem vorbi și în cazul Cameratei Regale, care a prezentat publicului meloman un regal de muzică barocă, un program foarte rar interpretat de vreo orchestră românească, ce a cuprins lucrări integrale sau doar părți selectate și arii din operele celor mai cântați creatori ai perioadei baroce – J.S.Bach și G.F. Händel. Experiența lui Jin Wang, cu peste 1000 de concerte la activ, cu studii la Academia de Muzică din Viena, cu perfecționări alături de Zubin Mehta sau Leonard Bernstein, fiind, de-a lungul vremii, invitat la pupitrul unor mari ansambluri simfonice ale Europei, precum Orchestrele Radio din Copenhaga, Stockholm sau Berlin, și-a spus cuvântul și în această seară, când a condus cu mare știință și eleganță Camerata Regală. S-a creat, în felul acesta, o atmosferă cât se poate de adecvată unei Zile Naționale și întrutotul specifică unei Case Regale.
În mod categoric, la realizarea acestei atmosfere încărcate de sensibilitate și sonorități pline de frumusețe barocă, a contribuit și invitatul serii: Cezar Florin Ouatu, fiu – şi el – al unui regretat muzician, prim-flautist al Filarmonicii din Ploiești, Florin Ouatu, o adevărată legendă a urbei. Cezar Florin Ouatu, absolvent al secției de pian și cor la Liceului de Artă “Carmen Sylva” din orașul natal (Ploieşti), a ales să-și desăvârșescă studiile în Italia, unde a terminat, cu punctajul maxim, una dintre cele mai prestigioase școli de muzică din lume: Conservatorul “Giuseppe Verdi” din Milano. Nu e de mirare, pentru că Cezar Florin Ouatu posedă o voce extrem de rar întâlnită în zilele noastre, recompensată cu premii internaționale prestigioase, precum Premiul pentru cel mai bun contratenor la Concursul international de canto “Francisco Vinas” de la Barcelona (Spania), Marele premiu la concursul international de canto “Competizione dell Opera” de la Dresda (Germania) , concurs care a avut 500 de participanti din toată lumea, Premiul pentru cel mai bun interpret baroc, la concursul international de canto “Renata Tebaldi” de la San Marino (Republica San Marino), acesta din urmă fiind considerat unul dintre primele patru concursuri internationale de canto din Europa, Marele premiu la concursul international de canto “Premio Spiros Argiris” de la Sarzana (Italia). Așadar, o voce de contratenor dintre cele mai valoroase, o voce pe care am avut șansa, în ziua de 1 Decembrie, să o ascult pe scena Ateneului Român. O voce îngerească, ireală uneori, impecabilă pe tot parcursul reprezentației, care ne-a purtat în sferele cele mai înalte. România se poate considera privilegiată că a dat lumii muzicale o asemenea voce (e drept, educată în Italia).
Revenind la Camerata Regală, putem aminti faptul că orchestra, de la înființare și până astăzi, a susţinut concerte la Ateneul Român sau la Radiodifuziunea Română, pe scena Sălii “George Enescu” din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti sau pe cea a Sălii Palatului, a fost programată în cadrul ediției trecute a Festivalului Enescu cu un concert integral de muzică românească primit cu entuziasm de critică și public şi, de asemenea, a fost prezentă, la ceremoniile Casei Regale a României prilejuite de Aniversarea Jubileului ASR Principele Radu al României, de învestirea cu titlul de Alteţă Regală a Principelui Nicolae al României, de Jubileul de 90 de ani al Majestății Sale Regele Mihai, precum și de Ceremonia Decorației Regale “Nihil Sine Deo”.
Se cuvine să subliniem disponibilitatea acestor tineri de a interpreta orice tip de muzică, la un nivel de adevărat profesionalism. Acum câtăva vreme, au putut fi ascultați acompaniindu-i pe cei de la Il Divo, concert care s-a bucurat de un succes enorm și, în curând, vor apărea la Sala Palatului alături de Richard Clayderman.
Camerata Regală împlinește în luna decembrie trei ani de existență, mai precis, pe 13 decembrie, zi care “semnifică actul de naștere al unui legământ între tinerii muzicieni și Familia Regală a României. Se împlinesc trei ani de când Alteța Sa Principele Radu al României a rezonat la unison cu entuziasmul și determinarea acestor tineri muzicieni de a aduce un suflu nou în peisajul muzical românesc.” (citat din scrisoarea de mulțumire adresată ASR Principele Radu al României de către membrii orchestrei). Trei ani de când visează împreună la o societate a valorilor autentice.
Nu putem decât să urăm Cameratei Regale bun venit în peisajul muzical românesc și mulți ani, de aici înainte, cu performanțe cât mai răsunătoare!