Skip to content →

In sfarsit

Într-o țară ca România, într-o metropolă ca Bucureştiul, totul este posibil. Aşa se face că avem orchestre numeroase şi bune (fiecare oraş important îşi susține şi se mândreşte cu propria Filarmonică sau Operă), numai că frecventarea sălilor de concert lasă de dorit. Avem nenumărate facultăți de muzică, dar cu studenți care, pe parcursul studiilor, îşi pierd interesul față de muzică.

La Bucureşti ne mândrim cu Festivalul Internațional “George Enescu”, ce beneficiază de un buget imens, oferindu-ne astfel bucuria întâlnirii cu invitați renumiți pe plan mondial; din păcate însă nu avem o sală de concert pe măsură, iar evenimentul este foarte prost mediatizat în plan extern. De asemenea, anual, se organizează în capitala noastră Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, ce promovează cele mai de seamă creații muzicale contemporane româneşti şi de pretutindeni, numai că bugetul acestui festival este ruşinos de mic, iar spectatorii pot fi numărați pe degete… În toate oraşele mari, ba chiar şi în unele mai mici, se organizează concerte de muzică calsică şi contemporană şi, măcar o dată pe an, câte un festival ce pentru melomanii şi interpreții noştri inimoşi se constitue în adevărate sărbători ale muzicii. Din păcate, vestea organizării acestor manifestări se răspândeşte din gură în gură, ca pe vremea străbunilor (câteva afişe locale înseamnă pera puţin). Cu siguranță lucrurile ar sta mult mai bine dacă ar exista o doză serioasă de profesionalism în ceea ce priveşte propagarea mediatică a strădaniilor noastre muzicale, în aşa fel încât toată lumea să afle de existența lor, de la cei interesați, până la cei care nu au intrat niciodată într-o sală de concert. O reclamă bine făcută, difuzată pe posturile de televiziune şi radio, afişe, benăre, tineri care să răspândească fluturaşi, tricouri, şepci etc. imprimate cu imaginea acelui eveniment vor aduce din ce în ce mai mult public. În egală măsură este important şi feedback-ul, adică reacțiile consemnate în reviste de specialitate sau în ziare şi emisiuni de largă audiență. Şi acest lucru se constitue, de fapt, într-o reclamă bine condusă. Oamenii trebuie să afle, să fie informați despre ceea ce s-a întâmplat.

În acest peisaj cultural-muzical atât de contradictoriu (prin atitudinea plină de emfază cu care se încearcă pătrunderea în conştiința publică şi, în acelaşi timp, printr-o totală nepăsare faţă de consecințele în timp ale proastei mediatizări), ne bucurăm de apariția primei reviste cu adevărat profesioniste în care va fi prezentată întreaga noastră viață muzicală (numai ceea ce ține de muzica clasică şi contemporană) printr-un concept bine articulat, în care atât materialele cât şi calitatea prezentării acestora sunt demne de cele mai evoluate şi pretențioase metropole ale lumii. Vom afla, din timp, despre manifestările muzicale importante organizate peste tot în țară, astfel încât să putem alege. Acest lucru sper că îi va responsabiliza pe toți directorii şi secretarii muzicali ai instituțiilor de profil, determinându-i să-şi anunțe din vreme programele de stagiune şi, mai ales, să le respecte, pentru a nu se crea confuzii şi dezamăgiri în rândurile spectatorilor. Odată cu apariția acestei reviste, viața noastră muzicală capătă dimensiuni internaționale (evenimentele vor fi postate, în limba engleză, pe internet); de asemenea, vom fi, la rândul nostru, conectați la tot ceea ce se întâmplă important cu interpreții noştri pe marile scene lirice sau de concert ale lumii. Investiția în acest concept se datorează dl. Ton In’t Veld, un adevărat “olandez zburător”, care iubeşte cu ardoare muzica clasică şi care încearcă, prin proiectul său, să câştige cât mai mulți adepți pentru această artă, menită să ne aducă bucurie în suflete şi în viaţă. Chiar dacă olandezii ne bat mereu la fotbal, prin astfel de gesturi ne dovedesc însă prietenia şi prețuirea lor. În toamna aceasta se poartă papioane orange!

Published in News

Comments